IULIU MANIU
– jurist, om politic –
150 de ani de la naștere
S-a născut în 8 ianuarie 1873, la Șimleu Silvaniei – m. 5 februarie 1953, Sighet, jud. Maramureș.
Viața și activitatea: a urmat cursurile Liceului Reformat din Zalău, apoi a studiat dreptul la Cluj, Budapesta și Viena, obținând doctoratul în anul 1896. A intrat în viața politică încă din vremea studenției, fiind membru al Partidului Național Român (1891). A participat la înființarea Societății Academice Petru Maior a studenților români din Transilvania, fiind ales președintele acesteia. În anul 1894 a inițiat Societatea Studenților Români, Sârbi și Slovaci, al cărei președinte a fost ales. După terminarea studiilor, în anul 1898, a fost jurisconsult la Mitropolia Română Unită de la Blaj, iar în anul 1897 a fost ales în Comitetul Partidului Național Român. În decembrie 1904 a fost ales vicepreședintele Partidului Național Român, iar în 1906, deputat în Parlamentul Ungariei în circumscripția electorală Vințu de Jos, din comitatul Alba. În anul 1915 a fost trimis pe frontul din Italia. La întoarcerea de pe front, în anul 1918, a sprijinit demersurile Comitetului Național Român Central și a contribuit la pregătirea și desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, unde a fost ales președinte al Comitetului Dirigent. În anul 1926 s-a realizat fuziunea Partidului Național Român cu Partidul Țărănesc, formându-se Partidul Național Țărănesc. Iuliu Maniu a fost președintele acestui partid între anii 1926-1933; 1937-1947. A fost prim ministru în perioada: 16 decembrie 1928 – 7 iunie 1930; 13 iunie – 10 octombrie 1930; 20 octombrie 1932-14 ianuarie 1933. A condamnat regimurile dictatoriale instaurate în țară în perioada 1938-1944, luând parte la răsturnarea guvernului Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste la 23 august 1944. Pentru intransigența lui politică a fost arestat, iar la 11 noiembrie 1947, împreună cu alți membri ai P.N.Ț., a fost condamnat la închisoare pe viață. A fost întemnițat inițial la Galați, dar la 15 august 1951 a fost transferat la închisoarea de maximă siguranță de la Sighet, unde s-a stins din viață la 5 februarie 1953. Iuliu Maniu a fost un simbol al rezistenței democratice și un artizan de seamă al Marii Uniri.
Opera: Ardealul în timpul războiului. Pagini istorice (Cluj, 1921), Testament moral politic (București, Ed. Cartea Românească, 1991).
Referinţe critice (selectiv):
În volume:
* * * Magyarország monográfiája 1900-1932. Budapest, 1932, p. 624-625.
–Pop Mureşan, Pompiliu: Adevărul despre Iuliu Maniu. Bucureşti, 1946.
–Şeicaru, Pamfil: Istoria partidelor naţional, ţărănist şi naţional-ţărănist. vol. 2. Madrid, 1963, p. 319.
–Muşat, M.; Ardeleanu, I.: Viaţa politică în România. Partidele politice 1918-1921. Bucureşti, Editura politică, 1971, p. 127-130, 133-137, 143- 145.
–Scurtu, Ioan: Din viaţa politică a României. Întemeierea şi activitatea Partidului Ţărănesc (1918-1926). Bucureşti, Editura Litera, 1975, p. 121-135.
–Giurescu, C. Constanantin; Giurescu, Dinu C.: Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi. Bucureşti, Editura Albatros, 1975, p. 705, 713, 733, 740, 742, 784, 786, 787, 800, 807-808, 813-814, 893.
–Pascu, Ştefan: Făurirea statului naţional unitar, vol. 1. Bucureşti, Editura Academiei, 1983, p. 236.
–Iancu, Gheorghe: Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului unitar român (1918-1920). Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985.
–Matichescu, Olimpiu: Istoria nu face paşi înapoi. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985, p. 17, 138, 139, 178.
* * * România în anii celui de–al Doilea Război Mondial. Vol. 1. Bucureşti, Editura militară, 1989, p. 178-179, 514-517, 580-581. 583-585, 601-603.
–Baciu, Nicolae: Planul de acţiune al lui Iuliu Maniu. În: Yalta şi crucificarea României. Roma, Fundaţia Europeană Drăgan, 1990, p. 121.
–Baciu, Nicolae: Maniu îi cere lui Churchill să spună adevărul. În: Yalta şi crucificarea României. Roma, Fundaţia Europeană Drăgan, 1990, p. 171.
–Coposu, Corneliu: Relaţii, mesaje şi contacte diplomatice ale lui Iuliu Maniu cu Marii Aliaţi. În: Armistiţiul din 1944 şi implicaţiile lui. Bucureşti, Editura Gândirea românească, 1990, p. 12.
–Scurtu, Ion: I.C. Brătianu. Activitatea politică. Bucureşti, Editura Museion, 1992, p. 59.
–Netea, Vasile: Istoria Memorandumului românilor din Transilvania şi Banat. Bucureşti, Editura Europa Nova, 1993, p. 98.
–Ploscaru, Ioan: Lanţuri şi teroare. Timişoara, Editura Sigma – S.R.L., 1993, p. 225-227.
-Maniu, Iuliu; Antonescu, Ion: Opinii și confruntări politice. Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1994
–Graur, Constantin: Cu privire la Franz Ferdinand. Bucureşti, 1995, p. 261-262.
–Scurtu, Ioan: Iuliu Maniu. Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1995.
–Ioniţoiu, Cicerone: Viaţa politică şi procesul Iuliu Maniu. O jumătate de secol 26 octombrie-11 noiembrie 1947. Bucureşti, 1997.
-Pop, Ionel; Boilă, Zaharia; Boilă, Matei: Amintiri despre Iuliu Maniu. Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1998
* * * Teroarea. Documente ale procesului Iuliu Maniu – Ion Mihalache. Bucureşti, Editura Vremea, 1999.
-Pelin, Mihai: Iluziile lui Iuliu Maniu. București, Ed. Viitorul românesc, 2000
* * * Procesul lui Iuliu Maniu. 4 vol. Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 2001.
* * * Iuliu Maniu – un creator de istorie. 2003.
-Lazăr, Traian D.: Iuliu Maniu și serviciile secrete (1940-1944). București, Ed. Mica Valahie, 2006.
-Pop, Marin: Viața politică în nord-vestul României. Partidul Național Român și Național Țărănesc din Sălaj vol. I (1869-1948). Cluj-Napoca, Ed. Argonaut și Zalău, Ed. Porolissum, 2007, p. 267-274.
* * * Iuliu Maniu. Un creator de istorie. Ediția a 2-a. Fundația Academia Civică, 2008.
–Borz, Cristian: Monografia satului Bădăcin și a familiei Maniu. Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012. Ediția a II-a, 2016, ediția a III-a, revizuită și adăugită, 2018.
–Popa, Mircea: Momente culturale silvane. Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană și Zalău, Ed. Porolissum, 2013.
– Pușcaș, Vasile: IULIU MANIU văzut de românii americani. Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2018
* * * Marea Unire și Sălajul : contribuții documentare – Arhivele Naționale ale României. Serviciul Județean Sălaj; ed.: Dănuț Pop, Mihaela Sabou, Daniel-Victor Săbăceag. Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018
* * * Sălajul la Centenar – ed. coord. și îngrijită de Traian Vedinaș. Zalău, Ed. Caiete Silvane; București, Ed. Eikon, 2018, ed. a 2-a: 2020
– Borz, Cristian: Jurnal de șantier. Reabilitarea Casei Memoriale Iuliu Maniu de la Bădăcin. Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Memoria, 2020
În periodice:
* * * Maniu Gyula – Szilágysomlyó díszpolgára. În: Szilágysomlyó, 8 ian. 1933, nr. 2, p. 2.
–Crişan Lupa, Ioan: Mormântul lui Iuliu Maniu se află la Săpânţa. În: Graiul Sălajului, an 2, nr. 173, 9 oct. 1990, p. 1.
–Goron, Doru E.: Iuliu Maniu – Sfinxul de la Bădăcin. În: Graiul Sălajului, an 2, nr. 210, 30 nov. 1990, p. 3.
–Goron, Doru E.: Iuliu Maniu – luptător pentru unire. În: Graiul Sălajului, an 2, nr. 122, 1990, p. 3.
–Teglaş, Eugen: O lecţie de unitate şi patriotism. În: Sălajul, an 2, nr. 38, p. 1, 2.
–Lăzărescu, Paul: La 118 ani de la naştere. În: Dreptatea, an 24, nr. 175, 8 ian. 1991.
–Caliga, Ştefan: Iuliu Maniu – apostol şi martir al democraţiei româneşti. În: Dreptatea, an 24, nr. 524, 5 febr. 1991, p. 1.
–Crişan Lupa, Ioan: Comemorarea lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 3, nr. 242, 5 febr. 1991, p. 1, 2.
–Lupa, Ioan: Duhul lui Maniu. În: Graiul Sălajului, an 3, nr. 285, 2 ap. 1991, p. 1, 3.
–Ivănescu, Ion: Iuliu Maniu – părintele întregirii neamului nostru şi făuritor al României Mari. În: Graiul Sălajului, an 3, nr. 411, 29 nov. 1991, p. 1, 3.
–Ciuca, Marcel D., David, Gh.: Iuliu Maniu – martor în procesul Mareşalului Ion Antonescu (I). În: Magazin istoric, an 26, nr. 2, 1992, p. 28.
–Ciuca, Marcel D., David, Gh.: Iuliu Maniu – martor în procesul Mareşalului Ion Antonescu (II). În: Magazin istoric, an 26, nr. 3, 1992.
–Crişan Lupa, Ioan: Reînvie spiritul lui Maniu. În: Graiul Sălajului, an 4, nr. 482, 14 apr. 1992, p. 1.
–Pârvu, Gheorghe: Iuliu Maniu – Trei discursuri (I). În: Graiul Sălajului, an 4, nr. 522, 25 iun. 1992, p. 3.
–Pârvu, Gheorghe: Iuliu Maniu – Trei discursuri (II). În: Graiul Sălajului, an 4, nr. 526, 2 iul. 1992, p. 3.
–Pârvu, Gheorghe: Iuliu Maniu – Trei discursuri (III). În: Graiul Sălajului, an 4, nr. 530, 9 iul. 1992, p. 3.
* * * Martiri din Sălaj dinainte şi după 1990. În: Graiul Sălajului, an 4, nr. 538, 24-25 iul. 1992, p. 2.
–Goron, Doru E.: Iuliu Maniu – luptător pentru Unire. În: Sălajul Orizont, an 2, nr. 122, 1 dec. 1992, p. 1, 3.
–Ardeleanu, Eugenia: Bărbaţi din Sălaj dinainte şi după 1900. Dr. Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 4, nr. 539, 24 iul. 1992, p. 2.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Începuturile. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 128, 5 ian. 1993, p. 1, 2.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Deputat în Parlamentul de la Budapesta (I). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 129, 7 ian. 1993, p. 1, 2.
–Ciorna, Ioan: O mare sărbătoare la Bădăcin. În: Graiul Sălajului, an 3, nr. 629, 8-9 ian. 1993, p. 1, 4.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Deputat în Parlamentul de la Budapesta (II). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 130, 12 ian. 1993, p. 1, 2.
* * * La ziua naşterii lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 629, 8 ian. 1993, p. 1.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu şi mişcarea naţională din Transilvania. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 131, 14 ian. 1993, p. 1, 4.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (I). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 632, 14 ian. 1993, p. 1, 3.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (II). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 633, 15 ian. 1993, p. 2.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (III). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 634, 19 ian. 1993, p. 3.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (IV). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 635, 20 ian. 1993, p. 2.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (V). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 637, 22 ian. 1993, p. 2.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (VI). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 638, 26 ian. 1993, p. 2.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (VII). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 642, 2 febr. 1993, p. 3.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (VIII). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 643, 3 febr. 1993, p. 2.
–Iacoş, Ion: Iuliu Maniu – simbol al unităţii naţionale (IX). În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 644, 4 febr. 1993, p. 2.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Realizarea Marii Uniri (I). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 132, 19 ian. 1993, p. 2.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Realizarea Marii Uniri (II). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 133, 21 ian. 1993, p. 2.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). Realizarea Marii Uniri (III). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 134, 26 ian. 1993, p. 3.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Iuliu Maniu (1873-1953). În Consiliul Dirigent. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 135, 28 ian. 1993, p. 3.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Maniu Iuliu (1873-1953) apărător al valorilor democraţiei. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 136, 2 febr. 1993, p. 1, 2.
–Penea, Ionel; Goron, Doru E.: Maniu Iuliu (1873-1953) apărător al valorilor democraţiei. În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 137, 4 febr. 1993, p. 1, 3.
–Goron, Doru E.: Iuliu Maniu – fruntaş de marcă al mişcării naţionale româneşti, ctitor al Unirii celei Mari (Interviu cu dl Cornel Grad). În: Sălajul Orizont, an 4, nr. 137, 4 febr. 1993, p. 3.
–Ardeleanu, Eugenia: In memoriam: Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 5, nr. 645, 5 febr. 1993, p. 3.
* * * Maniu, Iuliu – martir al demnităţii româneşti. În: România liberă, an 51, nr. 865, 6 febr. 1993, p. 3.
–Josan, Nicolae: Iuliu Maniu orator al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XVII, Zalău, 1993, p. 319.
–Sofronie, Mihai: Iuliu Maniu şi serbările ASTREI de la Blaj/1911. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XVII, Zalău, 1993, p. 307.
–Stan, Constantin I.: Din activitatea lui Iuliu Maniu pentru realizarea şi recunoaşterea internaţională a Marii Uniri. 1918-1920. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XVII, Zalău, 1993, p. 329.
–Vlaicu, Monica: Poziţia lui Iuliu Maniu faţă de regimul totalitar. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XVII, Zalău, 1993, p. 347.
–Ardeleanu, Eugenia: La 122 de ani de la naşterea lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 6, nr. 839, 7 ian. 1994, p. 1, 3.
–Ardeleanu, Eugenia: In memoriam: Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 6, nr. 855, 4 febr. 1994, p. 1, 2.
–Pârvu, Gheorghe: Iuliu Maniu în faţa istoriei. În: Gazeta de Duminică, an 1, nr. 15, 21 oct. 1994, p. 6.
* * * Amintirea lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 8, nr. 1259, 1 febr. 1996, p. 1, 3.
* * * Comemorare. Lui Iuliu Maniu. În: Gazeta de Duminică, an 3, nr. 4 (79), 1 febr. 1996, p. 1.
–Nistor, Viorel: Părintele Simion Man mărturiseşte despre modestia şi cumpătarea lui Iuliu Maniu. În: Gazeta de Duminică, an 3, nr. 14 (89), 11 apr. 1996, p. 6.
–Ionescu, Domniţa Iulia: Iuliu Maniu. 124 de ani de la naştere. Amintiri despre un mare om. În: România liberă, nr. 206, 8 ian. 1997, p. 3.
–Lăpuşanu-Transilvan, Grigore: Iuliu Maniu, în veşnicia românească. În: România liberă, nr. 2061, 8 ian. 1997, p. 3.
–Vetişanu, Vasile: Adevărurile Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 9, nr. 1448, 10 ian. 1997, p. 1.
–Vetişanu, Vasile: Adevărurile Iuliu Maniu. Moment comemorativ. În: Graiul Sălajului, an 9, nr. 1418, 10-11 ian. 1997, p. 1.
–Ciocian, Ioan: Comemorări – Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 9, nr. 1462, 5 febr. 1997, p. 1.
–Săbăduş, Ioan Nichita: Iuliu Maniu – simbol al democraţiei româneşti. (Interviu cu dl prof. Ioan Ciocian). În: Graiul Sălajului, an 10, nr. 1663, 3 febr. 1998, p. 1, 3.
–Anton, Constantin: 125 de ani de la naştere şi 45 de ani de la moartea marelui om politic Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 10, nr. 1664, 4 febr. 1998, p. 1, 3.
–Corbeanu, Dumitru: Sfinxul de la Bădăcin s-a întors acasă. În: Sălajul Orizont, an 9, nr. 1050, 4 febr. 1998, p. 1, 3.
–Şandor, Vasile: 45 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu, simbol al demnităţii şi dragostei de neam. În: Sălajul Orizont, an 9, nr. 1050, 4 febr. 1998, p. 3.
–Anton, Constantin: 125 de ani de la naştere şi 45 de ani de la moartea marelui om politic Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 10, nr. 1666, 6 febr. 1998, p. 1, 2.
* * * 125 de ani de la naştere şi 45 de ani de la moartea marelui om politic. În: Graiul Sălajului, nr. 1666, 6-7 febr. 1998, p. 1, 2.
–Corbeanu, D.;Păuşan, M.: 125 de ani de la naştere şi 45 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu. Sărbătoare de suflet şi simţire românească la Şimleu Silvaniei şi Bădăcin. În: Sălajul Orizont, nr. 1053, 10 febr. 1998, p. 1, 2.
* * * La Bădăcin: sfinţirea Mormântului-Simbol. În: Curierul administraţiei sălăjene, nr. 24, 12 febr. 1998, p. 3.
–Ciocian, Ioan: Sfinxul de la Bădăcin. În: Graiul Sălajului, an 11, nr. 1869, 5 febr. 1999, p. 1, 4.
–Ciocian, Ioan: Concepţia politică a lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 11, nr. 1869, 5 febr. 1999, p. 4.
* * * Sfinxul de la Bădăcin. În: Graiul Sălajului, an 11, nr. 1869, 5-6 febr. 1999, p. 1, 4.
–Blaj, Viorica: Iuliu Maniu este un simbol care nu poate fi confiscat de nimeni. În: Graiul Sălajului, an 11, nr. 1990, 8 febr. 1999, p. 1, 8.
–Nicoară, Toader: Iuliu Maniu între memorie şi istorie. În: Transilvania jurnal, an 2, nr. 495, 1 dec. 1999, p. 3.
–Drăgoescu, Ion I.: Documente inedite despre confiscarea proprietăţilor lui Iuliu Maniu din judeţul Sălaj. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXIII (II), Zalău, 2000, p. 303.
–Gârbea, Liviu V.: Am văzut celula în care a murit Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 12, nr. 2075, 8 febr. 2000, p. 1.
–Ivănescu, Ion: Iuliu Maniu şi Guvernul Groza. În: Graiul Sălajului, an 12, nr. 2093, 9 mart. 2000, p. 3.
–Săuca, Daniel: La Bădăcin monarhia n-a murit. În: Transilvania jurnal. Ediţia de Sălaj, 4 iul. 2000, p. 4.
–Stan, Constantin I.: Atitudinea lui Iuliu Maniu faţă de regimul totalitar instaurat de regele Carol al II-lea. În: Acta Musei Porolissensis (1938-1939), vol. XXIII (II), Zalău, 2000, p. 279.
–Petrişor, Dorin: Iuliu Maniu şi luxul de a fi patriot. În: Transilvania jurnal. Ediţia de Sălaj, nr. 875, 5 mart. 2001, p. 12.
–Puşcaş, Ioan: Iuliu Maniu şi Şimleu Silvaniei. În: Alma Mater Porolissensis, an 2, nr. 5, 5 sept. 2001, p. 10.
–Ciorna, Ioan: Iuliu Maniu în memoria nepoţilor. În: Orizont (Sălaj), an 1, nr. 22, 14 nov. 2001, p. 5.
–Avram, Marius: Pe urmele lui Iuliu Maniu. În: Magazin Sălăjean, nr. 185 (1328), 25 sept. 2002, p. 4.
–Man, Olimpia: 130 de ani de la naşterea lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 15, nr. 2737, 13 ian. 2003, p. 3.
–Cosovanu, Laura: Iuliu Maniu – în familie. În: Magazin istoric, nr. 2, februarie 2003, p. 92.
–Dobeş, Andrea: Iuliu Maniu – 50 de ani de la moarte. În: Dosarele istoriei, an 8, nr. 2 (78), p. 10.
–Man, Olimpia: Omagiu lui Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 15, nr. 1753, 4 febr. 2003, p. 1.
–Man, Olimpia: Personalitatea lui Iuliu Maniu – omagiată la Zalău. În: Graiul Sălajului, an 15, nr. 2755, 6 febr. 2003, p. 3.
* * * Acum 50 de ani ne-a părăsit Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 15, nr. 2754, 5 febr. 2003, p. 1.
–Ciocian, Ioan: Iuliu Maniu (1873-1953). 50 de ani de la moarte. În: Graiul Sălajului, an 15, nr. 2754, 5 febr. 2003, p. 3.
* * * Iuliu Maniu – un creator de istorie. În: România liberă, nr. 3915, 5 febr. 2003, p. 9.
–Vădan, Olivian: 50 de ani de la moartea marelui om politic Iuliu Maniu (1873-1953) (interviu cu prof. dr. Ioan Ciocian). În: Magazin Sălăjean, nr. 23 (1417), 5 febr. 2003, p. 4.
–Crişan Lupa, Ioan: Comemorarea lui Iuliu Maniu, la Bădăcin. În: Magazin Sălăjean, nr. 24 (1418), 6 febr. 2003, p. 3.
–Avram, Marius: Comemorarea lui Iuliu Maniu. În: Evenimentul zilei. Ediţia de Transilvania, nr. 3278, 8 febr. 2003, p. 3.
–Creangă, Mihai: Ţăranii ardeleni s-au rugat la Sighet pentru Iuliu Maniu. În: România liberă, nr. 3918, 8 febr. 2003, p. IV (Supliment Aldine).
–Rusan, Romulus: Actualitatea lui Iuliu Maniu. În: Mesagerul Sfântului Anton, nr. 57, martie-aprilie 2003.
* * * Eveniment. Iuliu Maniu – 50. În: Magazin istoric, nr. 3, martie 2003, p. 36.
–Ciocian, Ioan: Iuliu Maniu (1873-1953). În: Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-6), iunie 2003, p. 14.
–Ivănescu, Ion: Atitudinea lui Iuliu Maniu faţă de asasinarea lui Nicolae Iorga. În: Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 5-6, iunie 2003, p. 16.
–Petrean, Ileana: Recunoştinţă în bronz şi piatră. În: Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-6), iunie 2003, p. 27.
–Pop, Marin: Iuliu Maniu – participant la sfinţirea bisericii din Bobota (1929). În: Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-6), iunie 2003, p. 21.
–Tomole, Ioan: Campaniile electorale ale lui Iuliu Maniu de la începutul sec. XX. În: Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu, an 2, nr. 1-2 (5-6), iunie 2003, p. 19.
–Săuca, Daniel: N-o fi murit, între timp, monarhia la Bădăcin? În: Jurnalul Sălajului, an 1, nr. 134, 27 aug. 2003, p. 5.
–Avram, Marius: La Şimleu şi Bădăcin, la 130 de ani de la naşterea lui Iuliu Maniu şi la 50 de ani de la moarte. În: Jurnalul Sălajului, an 1, nr. 156, 26 sept. 2003, p. 8.
–Fizeşan, Dana: Iuliu Maniu – Sfinxul de la Bădăcin. În: Magazin Sălăjean, nr. 186 (1580), 29 sept. 2003, p. 5.
* * * Artizani ai Marii Uniri. Iuliu Maniu. În: Graiul Sălajului, an 15, nr. 2961, 28 nov. 2003, p. 9.
–Brezianu, Andre: Iuliu Maniu rămâne acelaşi. În: Contemporanul-ideea europeană, an 14, nr. 12 (628), 14 dec. 2003, p. 26.
* * * Dacă n-ar fi avut atâtea urmări tragice, ar fi fost un spectacol grotesc. În: Curierul naţional, nr. 4066, 10 iul. 2004.
–Goron, Doru E., Sabou, Călin: Despre testamentele lui Iuliu Maniu. În: Caiete Silvane, an 1, nr. 3, aprilie 2005, p. 24.
–Vasiliu, Gabriel: Raporturile dintre P.N.Ţ. şi Iuliu Maniu cu celelalte partide politice în opinia lui Sextil Puşcariu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXVII, Zalău, 2005, p. 317.
–Pop, Marin: Iuliu Maniu omagiat de către sălăjeni la împlinirea vârstei de 60 de ani (1933). În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXVII, Zalău, 2005, p. 323.
–Burlacu, Emil: Iuliu Maniu martor în procesul mareşalului Ion Antonescu. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXVII, Zalău, 2005, p. 333.
–Burlacu, Ioana: Iuliu Maniu în viziunea Regelui Mihai I – pe marginea convorbirilor purtate de scriitorul Mircea Ciobanu cu Mihai I al României. În: Acta Musei Porolissensis, vol. XXVII, Zalău, 2005, p. 341.
– Popa, Mircea – Noi documente privind viața și activitatea lui Iuliu Maniu. În: Caiete Silvane, Nr. 157, febr. 2018, p. 1
– Pop, Marin: Activitatea politică a lui Iuliu Maniu în toamna anului 1921 și începutul anului 1922. În: Caiete Silvane, Nr. 203, dec. 2021, p. 29
– Pop, Marin: Iuliu Maniu și Încoronarea. În: Caiete Silvane, Nr. 212, sept. 2022, p. 39
IULIU MANIU – FĂURITOR al MARII UNIRI din 1918
Anul 1918 a marcat sfârșitul Primului Război Mondial și victoria principiului naționalităților în Europa. Pe ruinele vechilor imperii s-au creat state naționale, iar altele și-au întregit unitatea teritorială. Între acestea s-a aflat și România. La 27 martie 1918, Basarabia (ocupată de Rusia țaristă în 1812) și la 28 noiembrie același an, Bucovina (desprinsă de Austria din trupul Moldovei în 1775) s-au unit cu România.
Mișcarea de eliberare din Transilvania a luat un puternic avânt, Iuliu Maniu legându-și numele de cel mai glorios act din istoria românilor, făurirea Marii Uniri la 1 Decembrie 1918.
(Ioan Scurtu)
Lagărele și închisorile pot închide oamenii și-i ucide, dar nu pot închide și nici ucide ideile care circulă oricâte piedici le-ai pune. Teroarea înspăimântă omul, dar nu sugrumă ideea care biruie totdeauna când este sprijinită de lege, de libertate și de morală. Ce înseamnă viața mea sau aceea a 50-60.000 de oameni sacrificați în felul acesta, dacă este vorba că prin jertfele vieților noastre să nască o ROMÂNIE MARE, liberă și neatârnată. Pe mine nu mă îngrozește nici lagărul, nici moartea și am încredere deplină în soarta bună pe viitor a României.
(Iuliu Maniu)
Perseverența cu care Iuliu Maniu a urmărit și criticat greșelile puterii, abaterile de la normele legale și de la morala creștină, intransigența sa au împiedicat sau au limitat tendințele autoritare manifestate în societatea românească. El a ținut sus steagul democrației în anii regimurilor autoritare, dictatoriale și totalitare din anii 1938-1944 și 1944-1947.
Nota dominantă a activității lui Iuliu Maniu a fost lupta din opoziție; niciun om politic nu l-a egalat pe acest teren. Era un adevărat maestru, dispunând de calități native, dar și de o artă, bine studiată și însușită. Avea plăcerea luptei de durată, pentru istovirea adversarului, după care îi aplica lovitura decisivă.
(Ioan Scurtu)
Mare forţă e modestia! N-a visat, n-a râvnit niciodată averea. Nu l-a interesat. N-a primit o dată să figureze într-un consiliu de administraţie. Şi nu o dată i s-a oferit. În casa lui de sus, din vila de la Bădăcin, nici covoare persane, nici tablouri de preţ, nici bronzuri. În Bucureşti – o odaie de hotel, la Athenee Palace, odaie simplă ce nici pe departe nu justifica numele somptuos de “Palace”. Şi nu e o micşorare să adaug că nu o dată l-am găsit seara mâncând singur în odăiţa lui, pe un colţ de masă, pâine neagră din care tăia tacticos cu un cuţitaş şi câteva mere frumoase, pe care cu mândrie spunea că le adusese de la Bădăcin. Un ascet. Iar în colţ, pe masa de lucru, vedeai numai două cărţi: Biblia şi broşura oficială de Mers al trenurilor. Una pentru drumurile lui sufleteşti, cealaltă pentru cele trupeşti, în necontenitele lui deplasări politice.
(Constantin Xeni despre Iuliu Maniu)
Un popor care nu-și respectă morții și nu cultivă memoria lor, este un popor fără viitor, pentru că este și fără trecut.
(Iuliu Maniu)
Nici moartea nu va îndrăzni să se apropie de el, decât înarmată cu toate autorizațiile și mandatele necesare. Altfel ar risca să fie repezită cu replica dârză: – Nu pot lua în considerare pretenția dumneavoastră întrucât nu e legală, nu e constituțională…
(Adversarii politici despre Iuliu Maniu)
E unul dintre aceia pe care-i poți lăuda – ce rar lucru! – nu numai pentru tot ceea ce a făcut, ci pentru tot ce, cu siguranță, va face (…) în Ardeal a știut oricine că, dacă e vorba de a se afla fără greș care e drumul cel drept, n-aveau decât să se uite pe unde merge IULIU MANIU.
(Nicolae Iorga)
Iuliu Maniu a luptat o viață întreagă pentru democrația nedenaturată și pentru dreptatea socială în virtutea moralei creștine.
(Zaharia Boilă)
Cu siguranță, vremea e aproape ca Iuliu Maniu, destin eroic și tragic într-o istorie prea adesea tragică, să-și ocupe locul de onoare între adevărații părinți fondatori ai patriei, iar Bădăcinul, loc al memoriei, să devină loc obligatoriu în itinerariul unui pelerinaj civic-național, nedisimulat și plin de pioșenie.
(Toader Nicoară)
Lider de marcă, de neconfundat, al vieții politice românești, Iuliu Maniu s-a impus prin caracterul excepțional și personalitatea sa puternică, stârnind interesul și admirația contemporanilor săi.
(Toader Nicoară)
Ca și în viață, Iuliu Maniu a fost și în închisoare același model de conduită și noblețe morală. Astfel, cât timp s-a aflat în detenție, nimeni nu a încercat să-i schimbe conduita, să-i spele creierul, apreciindu-se că acest efort ar fi fost zadarnic.
(Marin Pop)
Momentul 1918 a însemnat un punct culminant al carierei mereu ascendente a lui Iuliu Maniu. De acum începe o nouă etapă, acea a luptelor politice în cadrul României Mari, pentru instaurarea și mai ales menținerea unui regim democratic în perioada interbelică.
(Marin Pop)
Iuliu Maniu a jertfit totul pe altarul legalității și pe altarul convingerilor lui nestrămutate.
(Cristian Borz)
E unul dintre aceia pe care-l poți lăuda – ce rar lucru! – nu numai pentru tot ceea ce a făcut, ci pentru tot ce, cu siguranță, va face (…). În Ardeal a știut oricine timp de douăzeci de ani, că, dacă e vorba de a se afla fără greș care e drumul cel drept, n-aveau decât să se uite pe unde merge Iuliu Maniu.
(Nicolae Iorga)
Noi considerăm realizarea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești. Vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și cetățenilor.
(Iuliu Maniu)
Rugăciunea lui Iuliu Maniu
Doamne Dumnezeule, dă-mi sănătate, putere de muncă, rezistență morală și fizică. Curăță-mi, Doamne, gândurile, îndreaptă-mi judecățile, apără-mă de griji, necazuri și schinjuiri. Alungă de la mine lenea, neștiința și uitarea, micimea de suflet și nesimțirea împietrită.
Doamne Dumnezeule, îndură-te spre noi, omenirea păcătoasă și iartă-mi, Doamne, păcatele. Ajută-mi, Doamne, să-ți mulțumesc pentru tot ajutorul pe care mi l-ai dat. Nu mă lăsa Doamne! Isuse Cristoase, ia-mă sub scutul Tău, Spirit Sfânt luminează-mi mintea, întărește-mi voința, arată-mi țintele nobile și mijloacele potrivite.
Prea Sfântă Maria, roagă-te pentru noi, Arhanghelii Mihail și Gavril, îngeri păzitori și spiritele bune, rugați-vă pentru mine și pentru ai mei!
Imnul lui Iuliu Maniu
Îl simt cum mai vine
Mai vine pe acasă,
Îl văd cum se aşază
Cu satul la masă,
Şi-şi varsă durerea
Sădind-o în noi —
Generaţii ca mine,
Ca tine, ca voi.
Ref: Să cântăm despre Iuliu
Despre Sfinx să cântăm,
Toată lacrima noastră
Pentru el s-o vărsăm.
Dragii mei prin menire
Ne e dat să-l spălăm
De minciuni şi de vorbe,
În noi să-l schimbăm.
Un mormânt să-i găsim —
Cum mormânt şi-a dorit!
În pământul natal,
În pământul iubit.
De azi înainte generaţii vin,
Pentru tine, Iuliu,
Sfinx de Bădăcin,
Şi-ţi aduc ofranda
Şi respect sincer
Ţara Românească
Îngerii din cer.
(Ioan Pop)
Apărător de neam și țară
Scăpași din temnița maghiară
Și ți-a fost dat ca să sfârșești
În temnițele românești.
(Epitaf pe un mormânt imaginar)
Dincolo de orice controverse, care sunt pe măsura staturii omului politic, Iuliu Maniu este parte a istoriei României, iar memoria sa trebuie păstrată vie în conştiinţa noastră, ca îndreptar de axiologie politică.
Dl Maniu evolua în mijlocul atâtor stânci de ceremonial cu o impresionantă eleganță și siguranță, ca și cu o vădită delectare, se simțea că este spiritus rector al acestei comunități supra-ceremonioase.
(Constantin Stere)
Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și pe onoare, că îmi voi jertfi viața pentru triumful cauzei românești…
(Jurământul lui Iuliu Maniu la Congresul studenților de la Roma din 1892)
Nicio jertfă nu e prea mare când este pentru neam și adevăr.
(Iuliu Maniu)
În perioada celor mai grei și hotărâtori ani, era unul din proeminenții politicieni care a luptat pentru alipirea Transilvaniei, în 1918, la Regatul României. A fost de o cinste și corectitudine exemplare, considerat de toată lumea drept cel mai inteligent și cel mai statornic om de caracter din sec. al XX-lea românesc.
(Pr. Alexandru Rațiu)
Minte limpede, îndrumat de o serioasă cultură generală și om de drept cu o perfectă pregătire teoretică (…), Maniu a fost un spirit călăuzitor al frământării noastre de peste munți.
(Octavian Goga)
Prin lupta și jertfa vieții lui, Iuliu Maniu a fost un simbol al demnității și dragostei de neam. El a rostit cuvintele memorabile: Decât bogat în țară străină, mai bine sărac în țară română!
(Ioan Ploscaru)
Iuliu Maniu a reprezentat cu fidelitate interesele vitale ale poporului român şi lupta pentru libertate, democraţie şi demnitate naţională. El nu s-a înclinat niciodată în faţa nedreptăţilor. Iuliu Maniu a intrat în istorie ca omul cu cea mai profundă înţelegere a dimensiunii spirituale a poporului român.
(Corneliu Coposu)
Unirea: un triumf al libertății omenești – Iuliu Maniu
Unde găsim întreaga forță proprie care ne poate menține în viitor și ne poate garanta mărirea și gloria neamului pentru totdeauna? Această putere rezidă în unitatea neamului românesc de pretutindeni. Unitatea politică este consecința logică a trecutului nostru istoric și o absolută necesitate, un drept indiscutabil ieșit din unitatea noastră etnică, având aceeași limbă și cultură, aceleași tradiții și aspirații. Știința modernă recunoaște astfel de neamuri ca subiecte de drept, înzestrate cu toate atributele unei personalități indivizibile, cu un singur scop independent. Cine poate să conteste ființei noastre naționale dreptul de a-și croi singură soarta, de a se conduce ea însăși și de a-și constitui un singur trup, când sufletul ei este unul singur și întreg? Însușirile specifice cu care contribuie neamurile la progresul civilizației, nu se pot afirma și dezvolta sub stăpânire străină. E necesară o cârmuire conștientă, unitară și specifică. Datoria noastră este să fondăm statul național, dacă nu vrem să fim acoperiți de disprețul lumii civilizate. Cu atât mai mult avem dreptul să prețuim unirea, cu cât știm sigur, că aici a fost leagănul românismului. Cum vom putea să ne apărăm ființa națională, dacă comorile noastre sufletești, integritatea etnică a teritoriului nostru, dacă progresul nostru economic și cultural nu va fi sub scutul întregului neam românesc? Cum vom putea trăi izolați și divizați, când popoarele din jurul nostru și-au înfăptuit unitatea lor națională?
Pentru ca intrigile dușmanilor noștri să amuțească, în proiectul de rezoluție am precizat principiile de care ne vom călăuzi. Noi considerăm realizarea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești. Vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și cetățenilor. Nu vrem ca din oprimați și asupriți să devenim oprimatori și asupritori. Nu răpim individualitatea etnică a neamurilor conlocuitoare, ci fiecare om este liber să-și aleagă limba și credința în care să trăiască, atât în viața sa particulară, cât și în legătură cu viața de stat. Nu vrem să sugem puterea nimănui, așa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul. Avem încredere în trăinicia și în vrednicia noastră și nu vrem să istovim forțele altora. Căci nu se poate spera ca cetățenii fără drepturi și ținuți în întuneric sufletesc și în mizerie socială să devie stâlpi siguri ai unui stat modern. Deplina libertate și egala împărțire în puterea de stat a cetățenilor este singura bază solidă a dezvoltării unui stat. (Iuliu Maniu – Discurs)
http://www.corneliu-coposu.eu/sectiune/index.php/368-iuliu-maniu-1873-1953/
